Tutorial borcanel pictat pisicos

Ce-ar fi basmele, daca eroii n-ar trebui sa dovedeasca nimanui nimic? Daca, in loc sa treaca tot felul de probe, n-ar face nimic altceva decat sa stea sub un pom si sa dormiteze? Eu zic ca n-ar mai avea haz deloc. Tocmai de aceea, nu m-am speriat defel cand Iulia Stanescu, noua mea sora de cruce, m-a provocat sa prepar o crema nu in bucatarie, ci la mine in sufragerie.
Cum se face ca am infruntat provocarea ei fara teama? Simplu. Ca in basme, cand protagonistii au la dispozitie tot felul de obiecte cu proprietati magice care ii ajuta cand sunt la ananghie, am si eu aliatul meu: emulsifiantul la rece. Magie, ar zice unii, chimie, ar zice altii. Cert este ca acest emulsifiant le face pe amandoua, adica si magie, si chimie, oriunde - nu mai e nevoie de plita, de bain marie sau de alte minuni ale tehnicii. Astfel, dragele mosului, apa si uleiul se combina intr-o crema de fata pisicoasa, precum putem vedea din inregistrarea de mai jos (in care incep sa pictez cam de la minutul 9:00):


Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa!

Catalog de Craciun 2014

Catalog produse Handmade Sister Craciun 2014


De veghe in campul de maci

Din cand in cand, fara sa am nevoie de un motiv anume si indiferent de anotimp, imi aduc aminte de dragele mele campuri de maci. Insa campurile de maci nepopulate n-au niciun farmec, asta o stie toata lumea. Si ce mi-am zis eu apoi? Pai nicio alaturare nu poate fi mai nimerita decat cea dintre frumusete si intelepciune, iar mie, pe cana mea, pe care o folosesc zi de zi, exact asta imi trebuie. Deja eram cu un pas mai aproape de scopul meu. Dar n-are rost sa va mai tin ca pe jar. Destul cu vorbaria si cu ghicitorile! Iata rezultatul:


Dimineti colorate cu setul de mic-dejun reinventat

Pentru ca micul dejun de poveste (gasiti tot basmul aici) s-a bucurat de aprecieri, la cererea publicului, am adaptat modelele si culorile. Asa ca l-am tot facut si refacut, in variante care mai de care mai colorate. Eu recunosc ca sunt impartiala: imi plac toate. Preferatele voastre care sunt?



Esenta de emotii, extract de nostalgie: sticluta cu amintiri

In plin sezon al concediilor, vin cu o veste buna: modalitatea de a face ca vacantele noastre sa nu se mai termine niciodata a fost descoperita! De mine, mai exact. Care e aceea, va intrebati? Sa o privim impreuna mai indeaproape:


Ce mai e si asta, va veti fi intreband. E o sticluta pe care o primiti goala si o umpleti cu mici comori adunate din prin calatorii. Nisip, pietricele, condimente, flori uscate sau orice altceva va trece prin cap! Altfel spus, e ca o pagina alba pe care urmeaza ca voi sa va scrieti povestea voastra.

Eu, una, simt o nevoie compulsiva de a aduna tot felul de lucrusoare de prin vacante. Inainte, strangeam chiar si biletele de metrou sau tren, acum elanul meu harciogaresc de acumulare s-a mai stins. Nu mai adun toate cele, dar inca strang mici lucruri care imi vor aduce aminte de locurile frumoase in care am fost sau de oamenii minunati pe care i-am intalnit. Pana acum, insa, odata ajunsa acasa, nu prea stiam ce sa fac cu lucrurile stranse, dar acum e clar: iau sticluta cu mine si nu pun in ea mai mult decat incape! Acum, ca nu mai strang tone de pietre (cred ca am adus 5 kg cand am venit din Grecia), e chiar usor :)

In sticluta de mai sus am pus nisip de la plaja cea mai frumoasa la care am fost vreodata, plaja de pe insula Cleopatra din peninsula Marmaris din Turcia. Legenda spune ca Antoniu a adus nisipul cu corabia din Egipt special pentru iubita lui de rang inalt. Cert e ca eu n-am avut nevoie de vapoare sau de vagoane pentru a-l aduce in tara, ci de o simpla cutiuta (in care, de altfel, a si ramas pana la aparitia pe lume a sticlutei). Iata, asadar, locul de extractie:


Am adaugat flori de camp, pe care mi le-a cules dragul meu sot intr-o expeditie de recunoastere a imprejurimilor castelului Vaux le Vicomte, situat la 55 de kilometri de Paris si pe care, daca il recunoasteti, se prea poate sa-l fi vazut in filmul "Vatel" cu Gerard Depardieu. Le-am uscat de indata ce am ajuns acasa, doar nu in fiecare zi ai ocazia sa te simti ca o castelana :)



Demult cautam o ratiune de a fi a unui petec de dantela. Ei bine, iata ca l-am gasit, si odata cu aceasta ultima descoperire, sticluta cu amintiri e gata! Acum, pot purta peste tot cu mine o parte din caldura zilelor insorite cand m-am visat Cleopatra, dar si o frantura din eleganta si sarmul Frantei...



Initial, am incercat sa pictez sticlutele cu diverse modele. Dar niciunul parca nu se potrivea, cu atat mai mult cu cat acoperea continutul. Pana la un moment dat, cand mi-a fost clar: trebuie sa le las asa cum sunt, pentru ca amintirile sunt mai importante!

Ceva culori am pastrat, insa am facut in asa fel incat amintirile sa poata fi admirate, iar povestea lor re-depanata, in deplina libertate:





Pretul unei sticlute este de 25 lei. Sticlutele sunt legate cu snur alb sau rosu si sunt ambalate intr-un saculet rosu de bijuterii. Sticlutele sunt realizate dupa proiectul meu si sunt unicate, pentru ca fiecare din ele e suflata de niste mesteri sticlari care iubesc sticla la fel de mult ca mine.

Daca preferati ca sticluta sa fie colorata, modelele pe care le-am mesterit pentru parfumul meu lichid cred ca sunt exact ceea ce va trebuie:




In aceasta varianta, sticlutele costa 35 lei/buc.

Si acum surpriza: pentru ca sunt foarte curioasa cum o sa fie sticlutele voastre, lansez un concurs. Pana pe 15 septembrie, astept poze cu voi si cu sticlutele voastre personalizate in vacanta! Pana atunci, facem un album frumos, frumos, il postam pe Facebook, iar pe 15 septembrie, cele 3 sticlute care primesc cele mai multe like-uri castiga un obiect Handmade Sister la alegere (poate sa fie orice, sticla, portelan, produs cosmetic).

Ce ziceti, va prindeti in joc?