Mic-dejun de poveste pentru dimineti perfecte!

Probabil va mai amintiti ca micul-dejun este pentru mine mai mult decat o masa. Este un moment al zilei pe care il prelungesc cat pot de mult, indiferent de ziua saptamanii in care ma aflu, pentru ca-mi place sa-mi incep ziua pe indelete, savurand cafeaua, croissantul sau sandvisul, alternand si schimband aproape zilnic meniul - nu mult, dar diversificand destul de des. Din pacate, acest moment nu poate fi in fiecare zi la fel de lung, dar poate fi in fiecare zi memorabil. Si la fel de mult cum imi place sa ma joc cu meniul, imi place sa diversific vesela pe care o folosesc zi de zi. Asa ca dupa primul set de mic dejun de poveste am mai colorat un pic diminetile cu un al doilea, iar acum am simtit nevoia de un al treilea, care seamana cu celelalte doua, dar are totusi propria personalitate: mai verde, mai primavaratic, mai sigur pe el. Ca doar toate se mai schimba cu timpul, chiar si micul dejun :)
Sper sa va placa!

De veghe in campul de maci

Din cand in cand, fara sa am nevoie de un motiv anume si indiferent de anotimp, imi aduc aminte de dragele mele campuri de maci. Insa campurile de maci nepopulate n-au niciun farmec, asta o stie toata lumea. Si ce mi-am zis eu apoi? Pai nicio alaturare nu poate fi mai nimerita decat cea dintre frumusete si intelepciune, iar mie, pe cana mea, pe care o folosesc zi de zi, exact asta imi trebuie. Deja eram cu un pas mai aproape de scopul meu. Dar n-are rost sa va mai tin ca pe jar. Destul cu vorbaria si cu ghicitorile! Iata rezultatul:

Dimineti colorate cu setul de mic-dejun reinventat

Pentru ca micul dejun de poveste (gasiti tot basmul aici) s-a bucurat de aprecieri, la cererea publicului, am adaptat modelele si culorile. Asa ca l-am tot facut si refacut, in variante care mai de care mai colorate. Eu recunosc ca sunt impartiala: imi plac toate. Preferatele voastre care sunt?

Mic dejun de poveste

Micul dejun este o placere pe care imi place s-o cultiv, asa cum imi impun sa nu las nicio saptamana sa treaca fara o plimbare in parc sau fara o carte buna. Nu numai pentru ca e sanatos si e cea mai importanta masa, dar si pentru ca e momentul de care cred ca depinde buna desfasurare a restului zilei. Asa ca mi-am propus sa fac o vraja din cele mai puternice, adica handmade, ca indiferent de vremea de afara, zilele sa inceapa perfect, sa fie pline de poveste si culoare, de calm si optimism.
Hocus, pocus, setus de micus dejunus:

Handmade Sister in Tara Minunilor

In ultimul timp, am mesterit tare mult la tot felul de obiecte din sticla. Nu e de mirare ca am simtit nevoia de o diversificare, asa ca am scos din dulapul cu minuni in devenire un ceainic si doua canite de cafea. In capul meu, planul era simplu: ceva lila, auriu, diafan, eventual pastelat, pe scurt, ca din povesti. Ce a iesit, puteti vedea mai jos: Colectia Handmade Sister in Tara Minunilor, un nume pe care nu l-am ales asa, intamplator. In copilarie, povestea mea preferata era Alice in tara Minunilor. Imi placea atat de mult, incat ascultam discul intr-una; desi stiam povestea pe de rost, nu puteam petrece prea multe zile legate fara ea. Mi se parea magica. Vesela si prietenoasa, amuzanta, absurda si indubitabil irezistibila, asa cum imi place sa cred ca sunt si creatiile mele! Voua cum vi se par?

Cana klimtiana de la ora 5

Imi place foarte mult Klimt. Culorile, motivele, totul. E foarte decorativ si poate de aceea il simt aproape de sufletul meu. E o sursa nesecata de inspiratie si oricum ai combina motivele lui, iese ceva superb. Drept dovada, aceasta cana la care am lucrat cam 5-6 ore. Dar a meritat, nu? Nu-mi pare rau de timpul daruit ei, ba mai mult, imediat ce-mi trag sufletul, voi purcede in a doua incursiune in lumea lui Klimt cu a doua cana, care va pastra aceleasi motive, dar va fi diferita: va fi ea insasi. Abia astept sa o descopar!

Cafegii din toate tarile, uniti-va!

Afara se incapataneaza sa fie urat, asa ca eu dau inainte cu frumosoterapia ;)

Turkish Delight