Primul meu an in librariile Carturesti


Tin minte si acum toamna anului 2000, cand m-am mutat in Bucuresti. Totul era nou, iar in aer plutea o senzatie de urgenta imposibil de tradus in cuvinte. Bucurestiul se asternea in fata mea, invitandu-ma sa-l descopar cat mai degraba. I-am ascultat chemarea, cu nesatul pe care doar la 18 ani il poti avea.


Cu timpul, entuziasmul meu s-a mai stins. Oricat de mult l-as iubi, sunt inca multe de facut in orasul meu de adoptie, chiar si acum, dar in urma cu aproape 15 ani! Ei bine, in acel Bucuresti in care inchipuirea si speranta tineau loc de alei pietruite, piste pentru biciclisti si ceainarii, unul din refugiile mele preferate era libraria Carturesti. Ulterior, numarul librariilor Carturesti a crescut, dar senzatia mea a ramas aceeasi: acesta este Bucurestiul meu, un loc al obiectelor frumoase, in care pot sa beau o ceasca de ceai in compania altora ca mine, un loc in care se respira aer, nu fum (mai exact, aerul normalitatii).

Astazi, sunt multe ceainarii in Bucuresti. Astazi, sunt multe locurile in care poti cumpara cuiva un cadou deosebit. Dar Carturestiul imi e la fel de drag. De aceea m-am bucurat atat de mult in toamna lui 2014, cand am inceput sa fac si eu parte din aceasta poveste. Din rafturile librariilor Carturesti, globurile mele au conspirat si ele sa va faca sarbatorile mai frumoase, iar acesta e doar inceputul, caci urmatoarea fila o vor scrie noile mele martisoare. Pana atunci, va las cu cateva poze din zilele dinainte de Craciun si cu senzatia unei primaveri care ignora data din calendar si, nemaiavand rabdare, se pregateste sa vina.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu